Întâlnirea cu tine: de la conștientizare la alegere

Duminică dimineața, pentru o oră, am lăsat deoparte graba de a ajunge undeva și am făcut ceva ce pare simplu, dar pe care îl amânăm surprinzător de des: ne-am întors atenția către noi. În cadrul Cafelei Inspirației, întâlnirea a pornit de la o întrebare:

„Dacă relația cu tine ar fi un anotimp, ce anotimp ar fi acum?”

Au apărut răspunsuri diferite. Pentru că și relația cu noi are anotimpurile ei. Sunt perioade în care înflorim, perioade în care ne simțim plini de viață, dar și momente în care avem nevoie să lăsăm ceva să cadă sau să rămânem o vreme în liniște.

Și poate că primul lucru important pe care îl putem face pentru noi este să observăm unde suntem, înainte de a ne grăbi să schimbăm ceva.

Nu poți construi o relație cu tine dacă nu te oprești să te întâlnești

Trăim foarte mult în exterior.

Răspundem, rezolvăm, avem grijă, ne adaptăm, îndeplinim roluri și ne raportăm la ceea ce trebuie făcut, la ceea ce au nevoie ceilalți, la ceea ce se așteaptă de la noi.

Și, încet, putem ajunge să știm foarte bine ce avem de făcut și tot mai puțin cum suntem noi în tot ceea ce facem.

De aceea, în workshop am lucrat cu un proces simplu: Stop – Reflectează – Scrie – Relatează.

Stop. Nu ca să abandonezi drumul, ci ca să te oprești suficient cât să vezi dacă drumul pe care mergi încă îți aparține.

Reflectează. Pentru a muta atenția de la reacție la alegere.

Scrie. Pentru a da formă lucrurilor care, până atunci, poate existau doar ca senzații, gânduri sau emoții.

Relatează. Pentru că atunci când punem în cuvinte ceea ce trăim, uneori începem să ne auzim cu adevărat.

Cum ai alege să te prezinți acum în lume?

Nu peste cinci ani. Nu după ce rezolvi tot. Nu când vei deveni o versiune „mai bună”, mai sigură sau mai curajoasă.

Acum.

De aici a început o scurtă călătorie interioară, ghidată către întâlnirea cu propria versiune ideală.

Nu pentru a inventa o altă persoană și nici pentru a fugi de cine suntem astăzi, ci pentru a crea un spațiu în care fiecare participantă să poată privi către acea parte din ea care știe deja cum arată viața trăită mai aproape de sine.

Pentru unele persoane poate veni o imagine. Pentru altele, o emoție, o senzație, un cuvânt sau un mesaj. Iar uneori poate să nu apară nimic spectaculos.

Și este în regulă.

Întâlnirea cu tine nu trebuie să producă artificii ca să fie valoroasă.

Uneori, cea mai importantă experiență este chiar liniștea în care, pentru câteva minute, încetezi să mai cauți răspunsul în afara ta.

De la conștientizare la acțiune

Există o capcană subtilă în dezvoltarea personală: putem avea conștientizări extraordinare și, cu toate acestea, să continuăm să trăim exact la fel.

Putem înțelege,putem simți și putem scrie pagini întregi despre ceea ce ne dorim.

Dar schimbarea începe atunci când ceea ce am conștientizat primește un loc în viața reală.

De aceea, după întâlnirea cu propria versiune ideală, am mers către o altă întrebare:

„Care este un prim pas concret pe care alegi să îl faci pentru a rămâne mai conectată cu tine? Când îl vei face și cum?”

Aici, intenția începe să capete formă.

„Vreau să am mai multă grijă de mine” poate deveni o alegere concretă.
„Vreau să mă ascult” poate primi un loc în programul unei zile.
„Vreau să pun limite” poate deveni o conversație.
„Vreau să mă aleg și pe mine” începe să se vadă în felul în care trăiesc.

Pentru că o viață diferită nu se construiește doar din revelații mari. Se construiește din alegeri mici, repetate, care încep să semene cu omul care alegi să fii.

Marea conștientizare: poate că nu ai de devenit altcineva

Pornim deseori pe drumul dezvoltării personale convinși că trebuie să devenim o versiune mai bună a noastră.

Mai sigură, mai curajoasă, mai echilibrată, mai puternică.

Dar, pe măsură ce mergem mai adânc, putem descoperi că nu avem întotdeauna nevoie să adăugăm ceva.

Uneori avem nevoie să dăm jos așteptări, frici, roluri, comparații, nevoia de aprobare și feluri de a fi pe care le-am învățat pentru a fi acceptați.

Și, strat după strat, începe să rămână ceva foarte familiar: tu.

Poate că versiunea ta ideală nu este o persoană aflată undeva în viitor.

Poate că este tot tu, atunci când există mai puțin zgomot între cine ești și felul în care alegi să trăiești.

Continuarea drumului

La finalul întâlnirii, am lăsat o ultimă întrebare:

„Cu ce pleci din această întâlnire?”

Cred că este și întrebarea potrivită pentru finalul acestui articol. Așa că te invit, pentru câteva clipe, să te oprești și să te întrebi:

Cum este relația mea cu mine astăzi?
Cum aș alege să mă prezint acum în lume?
Care este un singur pas concret pe care îl pot face pentru a rămâne mai aproape de mine?

Nu trebuie să schimbi întreaga viață astăzi. Un singur pas este suficient pentru a începe.

Mulțumesc participantelor care au ales să fie prezente, să se oprească pentru o oră din ritmul vieții lor și să intre în această experiență cu deschidere, curiozitate și sinceritate. Fiecare răspuns împărtășit, fiecare moment de liniște și fiecare conștientizare au dat sens acestei întâlniri.

Iar dacă ar fi să rămână un singur gând după această oră, mi-aș dori să fie acesta:

Dintre toate întâlnirile pe care le vei avea de-a lungul vieții, există una la care merită să nu mai întârzii: întâlnirea cu tine.