Când întrebările celorlalți ne ajută să vedem ceea ce singuri nu mai vedem

Duminica trecută, la Cafeaua Inspirației De la „eu fac” la „noi creăm”, am pornit de la o întrebare aparent simplă: „Cum îmi cresc impactul fără să fac totul singur(ă)?”

Am ales să nu căutăm răspunsul individual, ci să-l explorăm împreună, printr-o experiență de Peer Group Coaching. Și poate tocmai aici a fost cea mai importantă parte a întâlnirii: nu răspunsurile pe care ni le-am dat, ci întrebările pe care ni le-am pus unii altora, pentru ca atunci când suntem foarte aproape de o provocare, avem tendința să vedem aceleași explicații, aceleași obstacole și, uneori, aceleași soluții. Însă privirea celorlalți stimulată printr-o tehnica de coaching de echipa, poate deschide perspective la care singuri nu ne-am fi gândit.

Participanți spun ca a fost “o experiență inspirantă, magică, transformațională”. Iar ce spune Maria exprimă cel mai bine părerea grupului:

“Cel mai mult m-a impactat exercițiul în care am privit aceeași provocare prin întrebările și perspectivele întregului grup. Mi-a plăcut trecerea de la reflecție individuală la contribuție colectiva, apoi la oferte și acțiuni concrete. Tot exercițiul înșine mi-a confirmat cât de valoroasă este oglindirea într-o comunitate susținătoare și cât de mult poate deschide o singura întrebare buna.”

În Peer Group Coaching, grupul nu îți spune ce să faci. Nu îți oferă rețeta potrivită și nu rezolvă problema în locul tău. Îți pune întrebări. Ascultă. Reflectă. Creează spațiu. Oferă idei. Și iarași creeaza spațiu. Iar tu începi să vezi altfel, să simți altfel, în particular că există mai multe opțiuni și că nu ești singur. Pentru mine, aceasta este una dintre cele mai frumoase expresii ale trecerii de la „eu fac” la „noi creăm”.

„Noi” nu înseamnă că responsabilitatea individuală dispare. Înseamnă că nu mai trebuie să avem singuri toate răspunsurile. Putem folosi perspectivele, experiențele și curiozitatea celorlalți pentru a descoperi propriile răspunsuri. Și poate că aici se află și o lecție importantă despre leadership. Uneori credem că rolul nostru este să venim cu soluții. Să știm. Să decidem. Să rezolvăm. Dar dacă una dintre cele mai valoroase contribuții ale noastre ar fi, de fapt, să creăm contextul în care ceilalți pot gândi, contribui și găsi soluții împreună?

Atunci impactul nu mai depinde doar de ceea ce pot face eu.
Devine ceea ce putem face noi.

Participanți au plecat cu asumarea, acceptarea și planul concret să treacă la acțiune. Oportunitatea de a învăța unii de la ceilalți a venit cu o perspectiva mai clară asupra valorii intrebarilor, a oglindirii și a contribuției unui grup atunci cand lucrezi cu o provocare personală. Întrebarea puternica „Ce ține de mine aici?” a adus revelatia de a o folosi conștient în situațiile în care simți ca te pierzi în căutarea de răspunsuri sau în lucruri pe care nu le poți controla, observand astfel mai repede cand te indepartezi de propriile nevoi si sa apelezi mai des la dialog si feedback, fără sa cauti neapărat soluții gata făcute.

Cafeaua de duminică mi-a reconfirmat ceva în care cred din ce în ce mai mult: un grup nu este doar suma oamenilor care îl formează. Atunci când există ascultare, curiozitate și încredere, el poate deveni o resursă în sine. Și poate că următoarea dată când ne surprindem spunând „Lasă, fac eu”, merită să încercăm o întrebare diferită: „Pe cine aș putea invita alături de mine și ce am putea crea împreună?”

Mulțumesc tuturor celor care au fost duminică 20 septembrie la Cafeaua Inspirației și au avut deschiderea și curajul să aducă întrebări, perspective și experiențe la provocarea pe tema asumării civice adusă în spațiul nostru comun. Personal apreciez parerea comuna că am reușit să creez un spațiu cald, sigur și deschis, propice aprofundării unor teme care ne preocupa în egală măsură.

Pentru că, uneori, schimbarea începe nu atunci când găsim un răspuns mai bun, ci atunci când cineva ne pune întrebarea potrivită.